The World According To My Camera

Bienvenidos a Canarias!

December 7, 2017

…Sau aventurile unui sac de cartofi care se mai plimba uneori si fara al lui El Capitan…

Duminica, 4 dimineata. Bucuresti, centrul vechi. Imi extrag rucsacul impachetat pe mod Tetris de sub mormanul de haine abandonate pe o canapea din Drunken Lords, imi imbratisez prietenii, le urez betie placuta in continuare, imi pup jumatatea, imi ureaza cu dragalasenie sa nu mor pe-acolo, si vanez un taxi dispus sa ma duca la aeroport.

A venit iar momentul ala al anului (aproximativ) cand sacul de cartofi isi alege o destinatie mai de tip “me time” si se mai plimba si singur. Unde de data asta? Trei din Canarele acelea semi-obscure care nu sunt Tenerife, mai exact Lanzarote, La Graciosa si Fuerteventura, si un pic de Italia (pentru ca atunci cand Ryan in marinimia lui iti anuleaza un zbor, vezi partea plina a paharului si iti lungesti “escala” impromptu). Cu ce? Avion, scuter, ferry, autobuz, autocar, bicicleta, tren, si mult per pedes. Si cu mai ce? O mascota potrivita…

Gasesc surprinzator de usor un taxi, iar imbarcarea decurge pe modul “scurt si la obiect”. Apropo, in caz ca se intreba cineva daca ai vreo durere de cap la a te urca in avion cu geaca de motor echipata cu protectii full, nup, nu-i pasa nimanui.

Prima oprire, Bergamo, ma intampina cu un cer spectaculos si rece. Nu-i bai, inca un pic si o sa ma vad in tarile calde.

Am o escala de 6 ore, si desi as avea timp (la limita) sa dau o fuga pana in Milano, nu ma atrage de niciun fel, asa ca iau un autobuz pana in Citta Alta (centrul vechi al Bergamo, aflat in varful unui deal, dupa cum spune si numele) si ma plimb la pas pe stradutele inguste si pietruite, visandu-ma deja intr-o reclama la cafea italiana.

Ma opresc pe o bordura cu o felie de pizza la pachet (posibil cea mai buna pe care am gustat-o vreodata, atat de pufoasa si frageda, ca pare mai degraba un sufleu inecat in mozzarella, decat o bucata de pizza), si pierd cateva minute bune doar uitandu-ma la multimea colorata ce zumzaia prin piateta.

Cineva trece la un moment dat cu un munte de caine in lesa, si imi amintesc de cei patru monstri cam la fel de mari de acasa.

O iau din nou incet la pas, si mai fac cateva poze, luand fara prea mare tragere de inima calea statiei de autobuz inapoi spre aeroport.

Frumos oras! Dar plimbarea abia incepe.

Inapoi la aeroport, tatuca Ryan e pe pozitii, spre destinatii si mai exotice de atat.

* * *

Spre seara ajung in Arrecife, capitala insulei Lanzarote, unde imi stabilesc tabara. Imi cunosc gazda de pe AirBnB, un nene mustacios pe nume Angel, foarte primitor si discret. Exceptand motaiala superficiala din avion, sunt nedormita de peste 24 de ore, asa ca-s rupta de somn, dar tot inaugurez partea exotica a excursiei cu o cina de fructe de mare pe malul “baltii” locale.

Una cerveza, por favor!

Si apoi adorm in drum spre pat.

The Italian Way Home
The Nickel Tour
Sand, Sweat And Pedals